Andreea - O iubire Minunata si o Despartire Dureroasa
11 Februarie 2009 - 17:23, 4 comentarii, 2,599 vizite
(14 voturi, media: 3.36 din 7)
Loading ...Scris de Emilia
Nu voi incepe cu poezii si povesti,desi ma pricep foarte bine si la asta.Voi povesti exact cum s-a intampla
Ma numesc A.,sunt din Bucuresti si am 22 de ani…Poate multi spun ca sunt prea mica pentru o poveste de dragoste si pentru o deceptie in dragoste,dar nu e chiar asa…Am trait 6 ani minunati alaturi de cel mai frumos,cel mai bun si cel mai de treaba barbat,mai mare ca mine cu 3 ani.Amandoi am fost mai maturi de cand ne-am cunoscut -eu aveam 15 ani el avea 18.Unei amice ii placea de el si cand mi l-a aratat si mie intr-o seara eu i-am zis ca e dragut.In noaptea de Paste l-a vazut la Biserica si a zis ca isi ia inima in dinti si il intreaba daca vrea sa fie cu ea.Eu am zis in gluma:"bine fata daca nu vrea sa fie cu tine pot sa fiu eu cu el?" iar ea cand s-a dus la el l-a intrebat daca vrea sa fie cu mine sau cu ea iar el a zis ca vrea sa fie impreuna cu mine.Dupa un an jumate in care ne-am tot certat,ne-am despartit,ne-am impacat,m-a inselat,l-am inselat am hotarat sa ne mai dam o sansa si asta am facut -ne-am mai dat o sansa,o sansa minunata din care am invatat amandoi.Ne-am iubit frumos,am trait viata la maxim,ne-am distrat,am petrecut alaturi niste clipe minunate pe care nu le voi uita niciodata-mereu va fi ceva care imi va aduce aminte de o clipa frumoasa petrecuta de el-tocmai asta e foarte dureros.Nu voi spune niciodata ca el a fost un nemernic,pentru ca dupa atatia ani consider ca am ajuns sa il cunosc destul de bine,nu pot spune dupa 6 ani ca si-a batut joc de mine pentru ca bani nu am ca sa stea pe banii mei si mai mult decat dragostea mea nu am avut ce sa ii ofer.In ultima vreme eu eram tot mai nervoasa din cauza jobului,din cauza stresului mi se parea ca toata lumea din jur are ceva cu mine.El m-a sustinut ,a fost alaturi de mine dar acest stres si acesti nervi devenisere ceva permant pentru mine.Cand mi-a zis ca asa nu se mai poate,parca s-a oprit timpul pentru mine,cand am auzit cuvantul despartire am crezut ca glumeste.Mi se parea ceva normal sa fie alaturi de mine,sa imi ofere dragoste iar eu sa fiu mereu bosumflata sa ma cert cu el…Nu am realizat cateva zile ce s-a intamplat.Am uitat sa zic ca noi stateam impreuna.El si-a facut bagajele si a plecat.
Eu am ramas si am stat,am continuat sa fac ce faceam in fiecare zi pana mi-am dat seama ca sunt singura…ca nu mai rad seara ,ca nu mai are cine sa ma tine in brate…si am plans in fiecare seara,nu am dormit nopti si mi-am dat seama de ce greseala am facut.Am pierdut cel mai bun baiat!Si acum plang cand imi amintesc moemntele frumoase,cand vad pozele cu noi,cateodata cand vad doi indragostiti pe strada…
multa lume isi da seama de ce persoana minunata are alturi abia dupa ce o pierde!deaceea e bine sa mai lasam de la noi si sa fim mai buni macar cu cel sau cea de langa noi ptr ca sunt destui oameni rai in jur,eu sunt casatoirita de 10 ani si imi iubesc si respect sotul ca la inceput.
o poveste frumoasa dar dureroasa in acelasi timp..shtiu c a simtit el pentru k la fel mi s a intmplat si mie si nu e usor.dar din felul cum poevsteshti u aici imi dau seama k suferi si u..si totusi ti ai dat seama prea tarziu.nu shtiu dk el mai e dispus sa iti dea o a doua sansa..yo nu i as mai da fostului meu iubit.sa fii iubita!
emma
e o poveste frumoasa! pacat ca s-a terminat asa
vb cu el si cere-i sa va impacati! daca te iubeste va accepta…bafta 
O poveste la fel de frumoasa am trait si eu cu 4 ani in urma am stat 6 ani si jumate cu el mergeam impreuna la liceu,apoi la colegiu,nu stiu nici acum de ce ne-am despartit cert este ca a dus o viata dubla pana am descoperit eu, timp de 1 an poate daca nu il prindeam ca ma insala am fi fost si azi impreuna, ii sorbeam cuvintele ca pe un pahar cu apa il iubeam nespus de mult am facut multe compromisuri ,stateam in casa lui de la 8 luni de cand ne-am cunoscut am facut multe impreuna si niciodata nu i-am reprosat nimic in schimb a ales sa se arunce in bratele alteia si m-am intrebat mereu unde si cu ce am gresit mult timp si nu am gasit raspuns nici acum dupa 4 ani.
Cand ne-am despartit am suferit enorm pentru ca l-am iubit si va ramane in inima mea pentru totdeauna chiar daca s-a intamplat asa .Acum fiecare avem alta relatie si m-a mai cautat insa cat de mult m-a dutut am incercat sa nu ii dau atentie am renuntat eu definitiv,el s-a casatorit cu ea dupa ce eu am facut nunta cu actualul pentru ca el inca a sperat ca ne vom impaca cu 2 zile inaintye de nunta m-a cautat nu i-am raspuns si a fost la bunicii mei sperand ca cineva ma v-a impiedica sa fac pasul de a ma casatori cu actualul este adevarat multe le-am facut sa ii dovedesc si sa imi dovedesc si mie ca pot sa traiesc si fara el inclusiv nunta si multe altele .M-a cautat si nu i-am raspuns si ma cauta in continuare cu toate ca anul asta s-a casatorit si el si va avea un copil .
Deci cred ca toti si toate avem cate o poveste frumosa insa cand se ajunge in punctul despartirii niciunul din noi nu stim sa facem compromisuri sa iertam indiferent ca am gresit eu sau el si mai ales sa uitam.
Cred ca barbatii in general se plictisesc de noi cand devenim de casa,adica avem serviciu care ne ocupa 8-10 ore pe zi suntem stresate,nervoase in plus trebuie sa mai splam sa calcam si ei se simt neglizati ,noi nu mai avem timp de noi si de ei si atunci arunca tot felul de motive si pleaca isi cauta o femeie fara nici un fel de obligatii si realizeaza dupa o buna perioada ca nu au facut alegerea cea mai buna,exact cand nu mai se pot intoarce la cea de la care a plecat.
Cred ca ar trebui sa ai rabdare tu acum lasa-l o perioada de 1 luna nu il stresa si incearca sa frecventezi aceleasi grupuri de prieteni si locurile unde mergea singur sau impreuna,schimbati look-ul ,ocupate mai mult de tine si fal sa vada schimbarea si poate il vei recuceri.Bafta