Angela Burza - In lipsa lui

Intr-un inceput de septembrie, in urma cu mult timp, am cunoscut ceea ce pana atunci, nu am cunoscut niciodata in cel de-al treilea anotimp… Un sentiment numit Dragoste si un El numit Iubire. A fost suficient ca podul palmei lui sa se aseze peste raul parfumului din incheitura palmei mele. Si am stiut ca am gasit ceea ce cautam printre visuri.Ma iubea inegalabil pentru ca se descoperea in fiecare zi prin felul in care il descopeream eu, instare sa sfasie inifinitul pentru a ne construi o casa impreuna.

Si in fiecare seara imi treceam tamplele peste linia vietii din palmele sale, si in fiecare dimineata ma trezeam privindu-ma in ochii sai. Era fascinant, era minunat, era orice isi poate dori cineva, candva… Dar nu stiu cum se face ca intr-o zi, in calcaiul meu a incoltit o zvacnire. La inceput am crezut ca e un semn pentru a dansa de fericire, insa…

Totul parea sa insemne altceva. Gleznele impovarate de sarutarile lui incepusera sa se zbata si ele si tot asa, pana ce intreaga mea fiinta tremura asemenea unei trestii in bataia furtunii. Imi era teama de atat fericire. Si-n suflet mi se cuibarise frica de asa multa iubire. Ca un diavol, ratiunea ma inghiontea tot mai des si imi soptea de pe umarul stang ca ceea ce am eu nu e drept. Nu merit nimic din ceea ce mi se intampla si oricum totul e o iluzie. Mai mult decat atat, incepusem deja sa ma bucur la gandul ca voi putea medita in singurătate, macar cateva zile. Incepusem sa cred  ca ma voi putea bucura doar de mine si numai de mine, petrecand clipe de tacere impreuna cu ego-ul meu.

Brusc imi doream cu inversunare sa trag draperia de la dormitor si sa ma uit aiurea pe geam. Ma rog, aiurea cu o anumita tinta… Inspre strada. Sa vad daca observa cineva ca dincolo de bretelele tricoului meu chic se intrevede o urma de bronz.

Si iata ca a venit o vreme cand El a trebuit sa-si faca bagajele si sa plece. Am ramas singura… Si am urmat intocmai scenariul dorintelor mele ascunse si razvratite… M-am asezat la geam, am strivit draperia in pumni si brusc i-am dat marginile la o parte. Am zarit strada cu furnicar de masculi bine care ar fi asteptat in orice clipa sa imi admire pana si ramasitele bronzului de anul trecut. Dar, nebanuita furtuna de sentimente a rascolit sufletul meu. In faţa ochilor mi s-a asternut un tablou dezolant.

Prima zi fara El am petrecut-o, intr-adevar in tacere, numai ca in loc sa-mi tina companie ego-ul meu si privirile admirative ale misteriosilor straini, am defilat printre amintiri cu lacrimile. In mine vreme de ploi fara sfarsit, afara ploi fara sfarsit.

A doua zi…, deja uitasem firul minutelor si il vroiam inapoi. Prea tarziu, plecase, nu mai imi puteai auzi soaptele care il chemau.
De a treia zi nu mai ştiu nimic. Am cazut de la etajul ultimelor dorinte si mi-am zdrobit ratiunea. Nebuna fara de El. Aşa am fost pana astazi, cand, frangandu-mi mainile de atata asteptare, am inceput sa numar tigarile injumatatite din scrumiera. Cate 24 de ore s-au strans de la plecarea lui si cata nebunie, lasandu-l sa striveasca pragul usii cu povara dorintei de a pleca?!…

Am strans draperiile, am zavorat geamurile si am ferecat pleoapele. Dincolo de zabrelele tristetii, regretele se-nlantuie, blestemand in tacere nesabuita mea dorinta de libertate…

Share This

Acest articol a fost publicat Vineri, 13 Februarie 2009 la ora 10:38 in categoria Valentine's break-up, Dragobete make-up. Poti urmari comentariile la acest articol cu ajutorul feed-ului RSS 2.0. Poti sa comentezi si tu, sau sa pui un trackback pe site-ul tau. Tipareste acest articol