Karooo

Era o zi insorita de martie, cand, un trecator intarziat cauta cu disperare o mica odaie de inchiriat. Dupa ce batu un oras intreg in cautarea indeplinirii scopuilui sau, ochi dintr-o privire, intr-o fundatura, o mica casuta alba, modesta si curata, cu ulucile gardului aproape putrede, cu o portita intre-deschisa, alaturata pancardei inscreiptionate: “De inchiriat camere obilata.”
Fericit ca a gasit ce cauta, porni spre usa. Batu timid cu degetele-n usa, iar in prag zari frunte si ochi de femeie. Acesta vazand ca o figura cunoscuta se face vazuta din intuneric, deschise bratele pt. a o putea imbratisa. Aceasta se dovedeste a fi o veche prietena cu care nu s-a mai intalnit si nici nu a mai vb. de mult. Femeia cu aceeasi uimire il imbratisa intrebandu-l:
- Ce bina imi pare sa te revad! dar ce te aduce in aces colt uitata de lume?
- Si eu ma bucur sa te revad! Sunt doar in treacat. Dupa moartea parintilor mei, am hotarat sa ingrop trecutul si sa incep o noua viata. Caut o camera de inchiriat.Pana imi voi lua o locuinta va trebiu sa stau undeva!
- Asa este. Poti, daca vrei, sa stai in camera mea de inchiriat!
Tanarul dadu din cap si ea il pofti in odaita cu pricina. Era o incapere modesta, mobilata, cu un pat de fag pe care era asternut un cearceaf alb ca de omat, perfect intins, o masa pe care exista intotdeauna o carte buna de citit impreuna cu lumanarea si scaunul tapitat cu cu o panza rosie ca macul, alaturata celei in care se afla fiul doamnei.
Copilul era pasionat de trompeta, imbracat intr-o salopeta albastra, captusita in genunchi cu petice, iar pe dedesupt avand un tricou galben patat de strugurii abia culesi din gradina. Avea ochii nevinovati, si cu teama ii sopti:
- Bine ati venit!
Barbatul il privi, aplecandu-se si raspunzandu-i cu glas dulce:
- Multumesc!

Intr-o dupa-amiaza, pe cand gongul de ora 17 batu, se asezara amandoi la masuta de stejardin sufragerie, servind ceaiul si depanand amintiride demult.
Ideile si sentimentele declansau rasul copilariilor si poznelor demult petrecut, cu toate ca pe langa amintirile frumoase existau si amintiri mai putin frumoase care le-au marcat viata pt. totdeauna.
Intr-un moment de nostalgie, ea, ii marturiseste cu sensibilitate - dovedindu-i ca este inteleapta - ca viata ei este ca o calatorie lunga cu trenul si ca din ziua in care nu l-a mai vazu, din ziua in care a coborat in “statia” aceea, speranta disparu, dar cand il zar in cautarea unei camere de inchiriat, speranta reaparu ca un foc izbucnit dintrodata.
Tanarul ramase proful impresionat, fara a scoate nuci un cuvant, privind-o si vazand in dansa o femeie deosebita, schimbata de greutatile vietii, fata de cum el o cunostea judecand ca anii acestie au trecut greu! Din acel moment nu numai flacare sperantei reaparu, ci si flacara iubirii cu nu va mai avea sa se stinga niciodata!

In fiecare noapte, barbatul, se uita pe geam la cer, ascultand un ultim cant al greierilor ce arca formau o orchestra.

Tot ce s-a mai aflat si tot ce se stie si in zilele noastre este ca, de la aceasta intamplare s-a nascut pt. a doua oara o DRAGOSTEA … dar nu uitati ca a fost doar o pura coincidenta!

Share This

Acest articol a fost publicat Miercuri, 11 Februarie 2009 la ora 17:10 in categoria Valentine's break-up, Dragobete make-up. Poti urmari comentariile la acest articol cu ajutorul feed-ului RSS 2.0. Poti sa comentezi si tu, sau sa pui un trackback pe site-ul tau. Tipareste acest articol