Lumy

Am cunoscut-o acum 4 ani si de atunci am trait doar pentru ea.Era motivul pentru care traiam si totusi destinul nu a fost de partea mea.Ne-am cunoscut la un party cand eram amandoi in anul II de facultate,o intalnire destul de stranie deoarece ea fugea de un tip si a gasit refugiu la mine in brate.A fost ceea ce numesc unii "dragoste la prima vedere", am facut schimb de telefoane,chiar am condus-o acasa si atat.A doua zi am sunat-o si am iesit in oras.Asa a inceput cea mai frumoasa relatie din viata mea.Toate au fost bune si frumoase si mergeam spre o casatorie sigura,chiar ii luasem si inelul de logodna.Fiind la facultati separate ea termina cu un an inaintea mea, dar nu ma deranja asta pentru ca am fost obisnuit inca de mic sa imi castig singur existenta si sa incerc sa depind doar de mine.Nu a existat lucru in aceasta lume care sa si-l doreasca si sa nu fac "pe dracu in patru" si sa i-l ofer.Terminand facultatea a reusit sa se angajeze intr-un colectiv dominat de barbati,ceea ce pe mine nu ma deranja.Nu sunt genul care sa fiu gelos dar nici unul care sa fiu indiferent.La cam o luna dupa angajare au inceput problemele in sensul ca nu mai raspundea intotdeauna la telefon,si-l tinea mai mult pe vibratii, si-a schimbat toate parolele de la mess,mail,hi5,etc.Cand intrebam ceva imediat imi spunea ca o controlez,ca nu are spatiu personal si altele.Atunci am inceput sa-mi pun intrebari si sa devin suspicios si ca fiecare om care ar fi in situatia mea am inceput sa "investighez" acest lucru.Ceva din ce faceam eu o deranja si nu stiam ce asa ca mi-am calcat pe inima si am intrebat-o.Era nesigura dar si foarte calma in acelasi timp si asta nu imi convinea.A vrut sa luam o pauza pentru a-si pune ordine in ganduri dar pentru mine aceasta pauza era doar o "predespartire".Nu am fost de acord si nu a vrut sa ne despartim de tot.A mai mers aproximativ o luna de zile cand am plecat din oras pana la parintii mei in alt judet si atunci m-a sunat si mi-a spus ca intre noi nu mai poate fi nimik si ca vrea sa ne despartim.Am ramas ca la fotograf dar in momentul acela nu stiam daca mai are rost sa incerc sa ma umilesc in fata ei sau nu .Am trecut peste mandria de barbat si revenind in oras am plecat glont la ea cu speranta ca pot sa repar ceea ce ea a stricat.Singurele motive care le-am auzit de la ea erau de genul ca nu mai poate sta cu mine, ca nu sunt genul cu care se vede maritata,ca nu ma mai iubeste ca inainte,etc.Atunci m-am prins ca deja exinta un alt "el"la mijloc si am intrebat-o dar am primit exact raspunsul la care ma asteptam,nu.In ziua in care trebuia sa implinim 4 ani de cand suntem impreuna stateam la ea in fata blocului cu un buchet de trandafiri in mana sa vina de la servici mare mi-a fost mirarea cand s-a dat jos dintr-o masina foare vesela, cu un trandafir in mana.Cand m-a vazut s-a schimbat de parca vazuse pe cineva mort.Atunci am primit raspunsul adevarat: s-a indragostit de un coleg de servici care avea masina si ii putea oferi mult mai mult decat puteam eu si capac peste pupaza a scos inelul de logodna de pe deget si mi l-a pus in palma de parca era o bomboana.In clipa aceea nu mai stiam cine eram si sau ce vreau de la viata,m-a distrus .Am plecat cu lacrimi in ochi si am plans o noapte de parca murise mama.Pentru mine fiecare lucru pe care il vedeam sau il faceam imi amintea de ea si de asta imi este foarte greu sa o uit.Au trecut mai bine de 2 luni ,ceea ce a fost mai greu a trecut dar tot mai suspin la unele lucruri care imi amintesc de ea.Singurul lucru care m-a deranjat cel mai mult a fost ca nu avut curajul sa-mi spuna ca are pe altul si m-a dus cu vorba atata timp si m-a lasat in ziua aniversarii noastre.Cum mai poti iubi in situatia in care esti parasit asa?

Share This

Acest articol a fost publicat Luni, 16 Februarie 2009 la ora 13:51 in categoria Valentine's break-up, Dragobete make-up. Poti urmari comentariile la acest articol cu ajutorul feed-ului RSS 2.0. Poti sa comentezi si tu, sau sa pui un trackback pe site-ul tau. Tipareste acest articol